Toamna Ecoturiștilor

By martie 25, 2021Stiri

Cu un pas mic începe orice aventură măreață. Așa a început și aventura marca ECODRUMEȚII, proiectul nostru de suflet care și-a propus să își poarte participanții pe cele mai provocatoare culmi. Primele 3 ediții ale proiectului au avut loc chiar toamna aceasta, departe de oraș, în inima masivului Bucegi.

Într-o călătorie nu contează însă atât de mult destinația, cât însăși călătoria în sine: iar însuși drumul nostru presărat de râsete, multe, multe poze, discuții deschise și înflăcărate, apariții și priveliști neașteptate a stat la temelia acelui sentiment de reușită care a încununat toate ecodrumețiile în natură. 

Misiunea noastră? Să călătorim împreună, să vedem și să simțim la unison, înconjurați de lumea care ne cheamă către ea. Pe drumurile noastre pe poteci am văzut multe și neașteptate apariții, începând cu tovarășii canini de drum care ne-au acompaniat spre vârfuri de munte, pas cu pas, până la cabană. Ne-am bucurat de soare, dar am avut și ceruri mohorâte de toamnă. Pe poteci ne-au dus pașii printre ciuperci și frunze îngălbenite, comorile unei păduri căzute pradă anotimpului și vremii. Iar undeva, departe, într-o poiană despre care îți vom povesti, am găsit iarna îmbrăcând copacii cu spini și ghirlande de zăpadă.

Fascinația nebănuită pe care orice obiect o stârnește în lumea de dincolo de oraș e ușor explicabilă: învață  să vezi!

Ediția I

Destinația din prima ediția a acestui proiect a fost Vârful Fetifoiu (1294  m) aflat în  apropierea orașului turistic Predeal. Situat pe valea Prahovei, este orașul cu cea mai mare altitudine din România(1030-1110 m).

Deși vremea a părut neprielnică la început, ea ne-a fost un aliat. În acea zi de mijloc de octombrie, ne-am început călătoria din Gara de Nord, acolo unde am schimbat primele așteptări și impresii despre ce ne aștepta pe parcursul zilei de duminică. Trenul ne-a dus în grabă, iar din Predeal, înconjurați de frumusețile toamnei, ne-am încărcat cu multă energie pozitivă și am pornit la drum spre varful Fetifoiu. Ne-am făcut și doi prieteni de nădejde care la întoarcere ne-au sărit iar în cale(cățeii unui localnic) și ne-au luminat fețele tuturor. După urcarea pe primul vârf cucerit împreună ne-am îndreptat spre Cabana Trei Brazi, loc al unui popas de câteva sferturi de ceas.

 Cu munții mai aproape de suflete ne-am lăsat capturați de peisaj,ne-am bucurat de timpul petrecut împreună iar conversațiile noastre au animat atmosfera pe drumul înapoi spre casă.

Ediția II

De data aceasta la început de noiembrie, ne-am decis să pornim spre vârful de la 1799 m altitudine al masivului Postăvaru, postat să străjuiască împrejurimile Brașovului precum o santinelă răbdătoare.

Am coborât din tren într-o dimineață însorită de sâmbătă și am pornit la pas  prin Brașov către cazarea noastră din inima Centrului Vechi. Pașii ne-au dus de-aici printre căsuțele pitorești din cartierul Schei și până la Pietrele lui Solomon, în afara orașului. Destinația noastră în acea zi a fost Poiana Brașov, stațiunea preferată a iubitorilor sporturilor de iarnă și locul de unde urma să ne începem traseul a doua zi dis de dimineață.

Acest lucru nu ne-a împiedicat însă să ne întoarcem la Brașov chiar in aceea seara. Drumul prin pădurea întunecată, alături de o mulțime de alți turiști și localnici cu cățeii la plimbare a fost palpitant și distractiv în același timp.O primă experiență de hiking nocturn, urmată de o masă bună.

În Poiana Brasov am ajuns în următoarea zi cu autobuzul, iar drumul spre vârf a fost marcat de starea de bine a tuturora.Traseul “Drumul roșu”, cruce roșie, ne-a urcat încet încet printre pâlcuri de brazi sau de-a dreptul pe pârtia de schi până sus la Cabana Postăvaru,de unde a urmat o ultimă încercare: drumul spre punctul de belvedere de pe însuși Vârful Postăvaru.

Ediția III

Sfârșit de noiembrie, începutul unei  noi drumeții. Ținta noastră în cea de-a treia și ultima drumeție din toamna aceasta a fost Cabana Diham, situată la 1320 m altitudine.

De pe fereastra trenului ce gonea spre Azuga munții se zăreau printre nori și ceață, cu vârfurile albe de zăpadă. Din gară am mai mers puțin, am trecut râul Prahova, iar  la intrare în pădure am găsit primul indicator cu marcajul care avea să ne acompanieze tot drumul mai departe:triunghiul galben.Urcarea prin pădure a fost o provocare pentru aceia din noi care nu au mai fost într-o astfel de drumeție. Dar curajul, ambiția și dorința de a descoperi munții i-au făcut să tragă aer în piept și să meargă mai departe.

Ajunși în Valea Grecului am descoperit o imagine desprinsă din povești, căci  aici priveliștea  stătea sub semnul a două anotimpuri. Frunze – jos și sus- pe pământ dar și în coroane – erau acoperite de un strat subțire de zăpadă. După ce am făcut câteva poze și ne-am bucurat de priveliște ne-am continuat drumul spre Cabana Diham, nu însă fără a observa ciudatul fenomen ce îmbrăcase toată pădurea în spini de gheață, mulți și subțiri ca acele unui arici gata să înțepe. Pădurea devenise terenul de joacă al vântului necruțător de iarnă.

Ne-am bucurat de un prânz binemeritat odată ajunși la cabană,de un vin fiert și de proaspăta sosită iarnă. În jurul nostru și pretutindeni pe potecile pe unde am fost: bucurie, entuziasmul de a fi alături, iubirea pentru natura și frumos. Așa arată  zilele în familia ECOTUR, unde iubirea pentru natură prinde în fiecare zi viață și contur.

Lasă un răspuns